Ianuarie, 15 grade sub zero… Văd o pisică stând în mijlocul străzii, chiar în fața mașinii mele, și frânez, mă apropii încet de ea, până când ajung la 20 cm distanță, nu o mai văd, fiind ascunsă de mașină… Nu se mișcă niciun milimetru. Aș fi călcat-o dacă nu aș fi fost atent… Aprind luminile de avarie, cobor din mașină, ea stă practic sub bara de protecție și mă privește trist. Nu voi uita niciodată privirea aceea, încă și astăzi mi se face un nod în gât când mă gândesc la ea… O ridic cu grijă, văd că îi lipsește o labă din față… Doamne, repede în mașină, la căldură. Imediat la veterinar, este ora 11 dimineața… Nu se mișcă, doar se uită la mine… Are burta mare, cred că este însărcinată, la veterinar primește o injecție cu vitamine, ca măsură de precauție, și ceva de mâncare, mănâncă ca un aspirator, este complet înfometată… Pe scurt, nu era însărcinată, între timp a fost sterilizată, aleargă, dar nu se mai cațără prea mult din cauza labei din față care îi lipsește, are o postură protectoare din cauza labei lipsă, astfel încât, în această postură cocoșată, pare că are burta mare. Astăzi este EXTREM de afectuoasă, EXTREM de guralivă și foarte fericită. Probabil că renunțase atunci, sau era apatică din cauza frigului și a foamei…
Ea este prima care aleargă spre mine când e ora mesei și nu se îndepărtează de mine când curăț toaletele, Top Mojo, super integrată, super recunoscătoare, super pisică… Doamne, îți mulțumesc că nu am trecut cu vederea peste ea…
