Terno – care va trăi veșnic

Terno era atât de bolnav și micuț când l-am văzut iarna la o benzinărie lângă un coș de gunoi… aproape că nu-i mai păsa ce se întâmplă cu el, era deja apatic de frig și foame. Pentru că era atât de mic, l-am luat direct la mine sub pătură, unde a rămas timp de două zile. I-am adus mâncare specială, probabil că și-a făcut nevoile noaptea, în timp ce dormeam, dar imediat după aceea… L-am numit Terno, de la „Eternal”, adică „etern”, fie că nu avea să supraviețuiască și avea să doarmă etern, fie că îi doream viață „eternă”. La început nu voia să crească, dar acum s-a dezvoltat minunat. Foarte jucăuș, mereu cu o privire foarte alertă și atentă, este un motan vioi și prietenos, desigur (ca, de altfel, TOATE pisicile noastre), castrat… Veterinarul a avut ideea glorioasă de a marca pisicile pe o ureche, pentru a se vedea că sunt castrate. nu mi-a plăcut deloc, dar așa sunt moldovenii… încăpățânați și… ei bine… așa s-a întâmplat cu câțiva din acest grup… Terno este eroul meu… este puternic, iubitor și afectuos… un motan perfect… să trăiască veșnic…